O jertfă pentru credinţă
Sfântul Agapie a trăit în timpul domniei împăratului Diocleţian (284-305), o perioadă marcată de prigoane dure împotriva creştinilor. Originar din Gaza, el a fost alături de alţi şapte tineri credincioşi: Timolau din Pont, cei doi Dionisie din Tripole (Fenicia), Romil, diacon al bisericii din Diospoli, precum şi Plisiu şi cei doi Alexandru din Egipt. Dintre aceştia, doar Agapie fusese botezat în mod tradiţional, ceilalţi primindu-şi botezul prin martiriul sângelui.
Impresionaţi de statornicia creştinilor ce erau supuşi chinurilor pentru credinţa lor, aceşti tineri au hotărât să-şi declare public apartenenţa la creştinism. Ei s-au îndreptat singuri către ighemonul Urban, spunând fără teamă: „Şi noi suntem creştini”. Actul lor de credinţă a fost răsplătit cu o sentinţă aspră: decapitarea, pedeapsă aplicată în anul 303.
O moştenire spirituală de neuitat
Jertfa Sfântului Agapie şi a tovarăşilor săi rămâne un simbol al devotamentului faţă de Hristos şi un exemplu de curaj în faţa adversităţilor. Pomenirea lor în calendarul ortodox nu este doar un omagiu adus vieţii lor, ci şi o invitaţie pentru credincioşi de a-şi păstra credinţa neclintită în orice circumstanţe.
Astăzi, Sfântul Mucenic Agapie continuă să fie cinstit de creştini, amintind tuturor de puterea credinţei şi de sacrificiul făcut pentru convingerile spirituale.
