Dacă ar fi să creionăm profilul studentului care intră în anul I de facultate din punctul de vedere al nivelului său de pregătire, am vedea că tinerii se împart în cel puțin două mari categorii: cei foarte slab pregătiți, care ies de pe băncile liceului fără pic de cultură generală, și cei care, deși sunt inteligenți și educați, au o lehaminte aproape viscerală de tot ce înseamnă școală. Motivul? Acești copii au ieșit dintr-un sistem de învățământ încorsetat în paradigme învechite de zeci de ani, unde pentru gândire critică, libertate de exprimare și judecăți de valoare nu a existat niciodată suficient timp.
Prin urmare, liceenii au fost îndopați până la refuz cu informație de-a valma, însă fără a avea timp s-o digere, s-o asimileze, să și-o însușească, iar apoi s-o aplice în viața de zi cu zi. Astfel că lucrul la clasă pe repede-înainte și după o programă extrem de stufoasă a scos pe bandă rulantă, de-a lungul generațiilor, copii care nu au abilitatea de a se descurca în viața de zi cu zi.
Studenții de anul I, la un nivel de mediocritate absolută
„Cea mai mare descumpănire a mea la fiecare început de an I, atunci când interacționez cu studenții mei, este inexistența aproape completă a informațiilor care țin de cultura generală”, a declarat, pentru Adevărul, Bogdan Bucur, sociolog și profesor în cadrul SNSPA.
Dascălul a explicat un exercițiu pe care îl practică frecvent și cu ajutorul căruia reușește să sondeze pe loc nivelul de educație al tinerilor.
„Deschid aplicația YouTube și le pun o arie celebră dintr-o operă populară, de pildă, „La Traviata” de Verdi sau baletul „Lacul lebedelor” de Ceaikovski. Iar dintr-o sală de aproape 30 de oameni abia dacă recunosc aceste melodii unul sau doi dintre ei. Iar exemplele pot continua: tinerii nu fac diferența între genurile arhitecturale, nu pot distinge între o clădire gotică și una barocă. Și nu discutăm despre clădiri mici, ci despre marile construcții ale umanității, care sunt capodopere ale civilizației europene”, a precizat specialistul.
Care este motivul acestor goluri culturale? În primul rând, sistemul de educație care nu le-a furnizat acestor copii aproape deloc astfel de informații. Sau, dacă a făcut-o, acestea nu au fost asimilate, pe de-o parte din lipsă de timp alocat studiului la școală, pe de altă parte din cauza unui mod de predare deficitar și învechit.
Profesorul universitar Ovidiu Pânișoară a precizat în acest sens că școala din ziua de azi trebuie să fie construită pentru elevul din ziua de azi. „Copiii au acum informația la un click distanță.
Intră pe Facebook, pe Instagram, pe TikTok. Iar școala trebuie să țin pasul cu vremurile, cu tehnica, cu tehnologia și digitalizarea. Și trebuie să le livreze informațiile în așa fel încât acestea să și ajungă la copii. Știți cum e școala? Ca un bucătar care știe să facă doar șnițel cu piure, și alea pline de ulei. O vreme, copilul a mâncat doar din acest meniu. Însă, la un moment dat, a apărut fast-food-ul. Iar bucătarul nostru nu a mai putut ține pasul”, a explicat specialistul starea școlii românești.
Profesorul Bucur consideră însă că sistemul preuniversitar românesc supraperformează în raport cu resursele de care dispune și cu nivelul scăzut de salarizare al profesorilor. „Poți să emiți pretenții de nemulțumire atunci când aloci resurse și ele sunt risipite, nevalorificate, când nu sunt utilizate adecvat. Însă nu poți să critici un sistem unde timp de aproape 20 de ani intră doar profesori slab pregătiți, în ideea în care cei buni, din cauza salariilor mici, se îndreaptă către alte domenii”, spune Bucur.
