politica externa UE
Invazia Rusiei in Ucraina a generat cea mai grava criza de securitate din ultimele decenii la nivelul spatiului european. Uniunea Europeana a fost nevoita sa ia mai multe decizii in privinta securitatii teritoriilor sale, apararii si extinderii U.E.
Se ridica din ce in ce mai multe necunoscute si intrebari legate de politica externa si de modul in care va actiona pe viitor U.E. Si ingrijorarile cresc pe masura ce Rusia isi continua atacurile fara precendent in Ucraina, atat asupra armatei de acolo, cat si asupra civililor…
Uniunea Europeana, confruntata cu un conflict la granitele sale care poate degenera oricand, a luat masuri imediate si a ajutat Kievul sa reziste invaziei Rusiei in Ucraina. Deschiderea catre dialog a fost mereu prima linie de „atac” a U.E. inca de la inceputul conflictului armat din Ucraina, in ideea mentinerii unui echilibru cat mai solid in privinta politicii externe promovate.
Prioritatea politicii externe a U.E. in contextul conflictului din Ucraina a fost clara: terminarea cat mai rapida a luptelor si a abuzurilor rusesti in Ucraina si sustinerea poporului ucrainean. Razboiul a dus si la transformari accelerate ale politicii externe a U.E. in contextul noilor realitati geopolitice.
U.E. a reactionat rapid si a impus sanctiuni care vizau direct Moscova, cele mai dure din ultimele decenii, a cautat sa ofere in paralel si ajutor, asistenta militara Kievului pentru a nu permite Rusiei sa cucereasca intr-un timp scurt Ucraina.
Inca de dinainte de inceperea invaziei, cand trupele ruse inca erau la granite, U.E. se confrunta cu probleme legate de unitate si de aplicarea unor sanctiuni la adresa Rusiei, de ajutorul militar in Ucraina. Daca ar fi existat un acord mai rapid din partea tarilor din U.E. macar in privinta sanctiunilor poate Rusia nu ar fi avut atat de mare curaj si atat de mare putere sa invadeze Ucraina…
Dupa ce a izbucnit conflictul in Ucraina, U.E. a schimbat radical politica sa externa si a permit pentru prima data finantare pentru livrarea de arme letale intr-o alta tara ce nu era in U.E.
Plus ca a transmis semnale clare tarilor estice ce doreau sa vina in U.E. si au inceput discutii despre aderari care pana mai ieri erau o chestiune de ani buni. Alta miscare importanta legata de politica externa a U.E. odata cu izbucnirea razboiului in Ucraina: rezidenta temporara a refugiatilor ucraineni pe teritorii U.E.
Pe langa aceste actiuni pe care le-am vazut deja, U.E. trebuie sa gaseasca raspunsuri la intrebari mai complicate legate de politica sa externa, precum scara si proportiile planurilor de aparare, folosirea strategica a sanctiunilor la scara larga, sigurantele necesare in momentul in care se furnizeaza arme letale, marirea spatiului european cu tari care au deja probleme de politica externa si pot fi implicate oricand in conflicte de tipul celui din Ucraina.
Poate cea mai interesanta intrebare dintre toate cele amintite este cea legata de folosirea sanctiunilor la scara larga ca instrument de politica externa U.E.
U.E. a impus deja sanctiuni drastice Rusiei, economice, comerciale, financiare. Cu resurse totusi limitate, U.E. a promovat sanctiuni care au reusit sa destabilizeze economia ruseasca nu atat de puternica precum se credea si se anticipa de la Moscova. In trecut, U.E. a reactionat targetat cand a fost vorba de astfel de sanctiuni, de crize, insa succesul a fost limitat, asa cum s-a vazut in Siria, Myanmar, Nicaragua.
Pe viitor, U.E. ar trebui sa dezvolte si sa gandeasca politici pentru aceste sanctiuni, pentru o putere mai mare a lor si pentru efecte mai puternice, apreciind inca de la inceput realismul obiectivelor de atins odata ce le-ai aplicat.
E nevoie si de comunicare clara in privinta reversibilitatii sanctiunilor daca toate conditiile impuse au fost respectate pana la capat si efecte negative mai dure cand nu se respecta termenii impusi. Deci e nevoie de o gandire ceva mai strategica si mai bine punctata in privinta sanctiunilor ce vin de la U.E.
Alta problema spinoasa este cea legata de marirea Uniunii Europene ce alte state care si-ar dori sa faca parte din blocul comunitar. Ucraina si-a exprimat deja dorinta de a fi membra U.E. cat mai rapid, asa ca discutiile in interiorul U.E. au inceput sa se cristalizeze in jurul valorii strategice a maririi teritoriilor ce fac parte din Uniune.
Procesul de marire a U.E. la nivel teritorial a stagnat din doua cauze: statele membre au fost reticente in a primi in „club” alte tari noi, candidatii care totusi si-au dorit sa fie parte a U.E. au facut progrese foarte mici in a pune in aplicare reformele cerute de U.E. pentru a fi un bun candidat la aderarea la U.E.
Ucraina, Moldova, Georgia au perspective si mai incerte de aderare la U.E., asta in ciuda unor state deja membre U.E. care au incercat sa determine U.E. sa le ofere macar o perspectiva mai explicita de accedere in blocul comunitar.
Dupa ce a inceput razboiul in Ucraina, imediat dupa ce Ucraina si-a exprimat dorinta de a fi la un moment dat in U.E., au venit si Moldova si Georgia cu cereri similare, de teama invaziei ruse si pe teritoriile lor. U.E. a raspuns imediat si a luat in considerare dorinta de aderare, un pas tehnic, dar care are valoare simbolica puternica de sustinere pentru cele trei tari.
Pe viitor, U.E. se va folosi de politica extinderii teritoriale pentru a avea relatii si mai stranse cu vecinii sai, oferind mai mult ajutor pentru a permite alinierea politicilor nationale cu cele dorite de U.E. in toate statele membre…
